Zambetul doar pentru Kanna part 3 [END]

Toată ziua fusese un coşmar pentru mica noastră Hanami. Fusese lipsită de energie şi simţea parcă un nod în gât. Părinţii ei erau îngrijoraţi şi abia acum ea observase că parcă îi ascund ceva. Durerea ei era mare, simţea că i se apropie sfârşitul. Dar durerea nu era trupească, ci sufletească. Nu apucase să o cunoască pe Kanna în persoană şi urmărise doar un singur concert.

– Tati, veau să o văd pe Kanna !

– Dar ea nu o să vină. Şi de ce te gândeşti la Kanna în momentele în care nu te simţi bine ?

– Ea îmi dă putere să continui şi eu trăiesc doar pentru muzica ei. O să fiu împăcată numai după ce voi vorbi cu ea.

– Puiule…

Masumi stătea şi mângâia capul fetei ei bolnave. Inima suferea, iar sufletul, se rupea. Şi Reo simţea că acea clipă se va apropia, clipa cea blestemată. Hanami se ridică din pat şi se duse la baie să bea puţină apă.

– Reo, cred că a venit timpul să-i spunem.

– Mă tem că da, răspunse Reo, în timp ce ştergea o lacrimă cristalină de pe obrazul soţiei lui.

– Hanami, trebuie să vorbim cu tine ! Hanami ?

Din baie nu se auzea nimic, nici jetul de apă, De fapt, parcă nici nu îl pornise.

– Hanami ?! strigă disperată mama ei, mergând în baie.

Hanami zăcea pe jos, inconştientă. Leşinase. Părinţii ei chemară imediat salvarea şi plecară spre spital.

Sentimentul de nelinişte din sufletul Kannei se accentua. Nu se putu abţine. Puse mâna pe telefon şi formă numărul fetiţei. Îi răspunse servitoarea.

– Alo !

– Bună seara ! Hanami este acasă ?

– Mă tem că nu. I-a fost rău toată ziua şi au dus-o la spital. Dar cine sunteţi ? Alo ?!

Kanna lăsă receptorul să atârne în jos şi plecă imediat spre spital.

– Nu o să mi-o iert niciodată dacă nu apuc să o văd pe această Hanami. De aceea eram atât de neliniştită.

Spitalul era aproape şi ajunse repede. Întrebă la recepţie de Hanami şi urcă repede cu liftul. Fetiţa se afla în camera 502 la etajul 5. Fugi pe hol şi intră în cameră. Hanami zăcea pe patul de spital cu cearceaf alb. Părinţii erau lângă ea, pe scaune. Se rugau pentru fiica lor, care era conştientă şi îi privea cu lacrimi în ochi. Încă nu aflase. Tristeţea din ochi îi dispăru în momentul în care îşi văzu idolul la uşă.

– Hanami ?

– Mami, tati, este ea ! E Kanna !

– Ooo ! Slavă Cerului că eşti bine ! Dar ce ai păţit ?

Kanna fugi lângă patul ei şi se aşeză în genunchi.

– Ai venit, chiar ai venit pentru mine !

– Trebuia să o văd pe fata care se declară idolul meu #1.

– Sunt aşa de fericită că eşti aici !

– Hanami, aici, în prezenţa Kannei, trebuie să îţi dezvăluim cel mai groaznic secret.

– Spune, tati ! Sunt sigură că nu e aşa de rău.

– Hanami… spuse Masumi cu lacrimi în ochi. Eşti bolnavă de cancer. O să mori în curând.

Dar fata nu se alarmă. Era senină şi bucuroasă.

– Nu e nimic, mami ! Nu plânge ! Voi merge la Dumnezeu şi de acolo vă voi păzi pe toţi : pe voi şi pe Kanna.

Părinţii se ridicară şi plecară, lăsându-le pe cele două singure. Masumi plângea încontinuu, iar Reo era acaparat de tristeţe. Aveau să-şi piardă fiica în curând.

– Tu eşti pe patul de moarte şi tot te gândeşti la mine.

Kanna se întristă.

– Să nu fi tristă ! Fii fericită ! Tu eşti idolul meu şi motivul meu de viaţă. Am trăit ca să-ţi văd cariera.

– Acum înţeleg de ce eram atât de atrasă de scrisoarea ta. Era acea poză… În ochii tăi se vedea că eşti un fan adevărat. Şi scrisul tău era din inimă. Tu chiar…

Un zâmbet luminos şi magnific se întipări pe faţa Kannei. Era primul ei zâmbet, prima clipă de fericire.

– Aşa ! Zâmbeşte, Kanna ! Viaţa e frumoasă.

– Dar tu nu vei apuca să o trăieşti !

– O voi trăi prin tine. Deci, viaţa ta să fie cât mai frumoasă pentru ca şi eu să fiu fericită !

Kanna se simţea bucuroasă, chiar era la locul potrivit atunci când trebuia. Hanami se simţea împlinită pentru a doua oară în viaţa ei (prima oară era la concert).

– Nu trebuie să fi tristă ! Eu mor acum împăcată şi cu sufletul fără regrete. Am apucat să-ţi vorbesc. Ce altceva mi-aş mai putea dori ?

– Eşti o fată extraordinară !

– Zâmbeşte, Kanna ! Acum, zâmbetul este numai pentru tine…

Acestea au fost ultimele cuvinte ale lui Hanami înainte ca ea plece spre Lumea de Apoi, trăind în continuare prin Kanna.

Faimoasa cântăreaţă a continuat să zâmbească după acea noapte în care chiar a cunoscut-o pe fana ei #1. Noua melodie a Kannei se intitulează „The one who made me smile” şi este cu dedicaţie specială pentru Hanami, fata cu părul violet care a reuşit să facă fericirea să intre în sufletul pustiu şi rece al cântăreţei. Părinţii fetei decedate i-au făcut un frăţior mai mic care, spre fericirea lor, era sănătos tun. Kanna încă nu a putut uita ce a spus Hanami : „Zâmbetul este numai pentru tine, Kanna…”