Zambetul doar pentru Kanna Part 1

O noapte de vară şi muzică la maxim sunt tot ce îşi poate dori un fan adevărat. Fanii o doresc pe ea, pe faimoasa Kanna, cea care le-a cucerit sufletele tuturor. A apărut din senin şi muzica ei a fost ca o vrajă asupra fanilor PUNK. Kanna este o fată de doar şaisprezece ani care s-a lansat în urmă cu un an cu melodia “After death”, hitul ce se află pe albumul “Sayuri”. Deşi este doar o adolescentă fără experienţă, la numai o săptămână după ce albumul a apărut, Kanna a primit Discul de Aur.
Hanami, fetiţa de doar zece ani, venită tocmai din Japonia în U.S.A., o consideră pe Kanna „Regina Muzicii”. Hanami este cea cu părul violet, ca şi floarea de liliac. Părul ei a fost vopsit datorită albumului lui Kanna, intitulat “Sayuri” ( “Lily”). Ochii săi mari şi fericiţi sunt în armonie cu buclele lăsate pe spate. Locuieşte în L.A. cu părinţii ei, Masumi şi Reo.

Părinţii lui Hanami sunt mereu veseli în prezenţa ei, dar ascund o mare durere în sufletul lor.

*Flashback*

– Mamă, tată, când voi fi mare, nici nu veţi putea face diferenţa dintre Kanna şi mine ! Vreau să fiu o cântăreaţă ca ea !

*End of Flashback*

Sufletul ei încă tânăr şi fragil nu are cum să înţeleagă că nu va apuca acea vreme. Părinţii ei, de frică să nu îi facă viaţa dură, o lasă să trăiască în roz. Hanami este bolnavă de cancer şi viaţa ei nu va dura prea mult. Masumi şi Reo au făcut tot ce au putut pentru ca fiica lor să fie fericită şi umbra viitorului să nu o ajungă.
– Reo, mi-e frică de clipa în care va trebui să îi spunem de boala ei cea crudă, care îi va curma viaţa repede, dar dureros.
– Ştiu, şi mie îmi este. Dar cel mai teamă îmi este că acea clipă va veni în curând. A rezistat până acum cu zâmbetul ei strălucitor pe buze, dar am impresia că acea clipă de coşmar, în care nu numai ea, ci şi noi, vom muri, se apropie.
– Nu spune asta ! Niciodată să nu mai spui asta !

În tramvaiul ce traversa centrul L.A.-ului, o fată stătea şi asculta muzică. Privirea ei rece şi tristă reflectă trecutul dur şi chinuit. Kanna, faimoasa cântăreaţă, cea care acum este idolul a mii de fani, are amintiri neplăcute. Deşi are tot ce îşi doreşte, privirea ei este rece, buzele ei nu schiţează nici un zâmbet. Când era mică, viaţa ei era în mâna bunicii sale. Părinţii muriseră când fetiţa avea numai un an, iar în locul ocrotitoarelor fiinţe datorită cărora se născuse, rămăsese cu o bunică rea şi care nu avea pic de iubire pentru fiinţa ce i se numea “nepoată”. O bătea în fiecare zi şi nu îi cumpăra decât două-trei bluze şi o pereche de pantaloni. Era o femeie zgârcită, care dădea banii pe băutură.
Rămăsese fără nimeni pe lume la zece ani şi fusese adusă la un orfelinat. După cinci ani, talentul ei şi vocea uimitoare au fost descoperite, iar modul de viaţă s-a îmbunătăţit considerabil. Dar, deşi era idolul miilor de fani, îi lipsea un lucru : iubirea nu căzuse niciodată din cer pentru ea, compasiunea nu era un sentiment care se înfiripa în inima ei şi nu îi dădea pace. Era o fiinţă rece, care nu iubea pe nimeni.
Kanna stătea în tramvai şi asculta muzică. Şi ea avea părul vopsit, dintr-o coincidenţă sau nu, violet. Deşi era bogată şi putea să conducă, prefera transportul public. Mereu se aşeza pe podea, lângă scaune, îşi punea căştile în urechi şi pornea CD-player-ul. Era unul dintre hobby-urile ei. Staţia de tramvai era în apropierea vilei luxoase şi călătoria se sfârşi. Ca întotdeauna, sutele de scrisori de la fani aşteptau pe sofa în camera de zi. Kanna nu le citea niciodată. Trecu nepăsătoare în camera ei. Pe pat, într-un plic roz parfumat, se afla o altă scrisoare.

10 iulie 2007

Dragă Kanna,
Ştiu că tu nu citeşti scrisorile de la fani, dar îmi fac speranţe. Sunt o fată de 10 ani din L.A. Eşti idolul meu şi tare mult aş vrea să te cunosc. Muzica ta îmi dă o stare de bucurie, mă face să iubesc viaţa mai mult. Aş vrea ca atunci când voi fi mare să fiu ca tine. Cred că mulţi fani ţi-au spus asta, dar,
Te iubesc, Kanna !
Cu drag,
Mereu fanul tău #1,
Hanami

Pe Kanna o impresionă poza care era alături. O ilustra pe Hanami împreună cu părinţii ei, formând o familie fericită şi mereu cu zâmbetul pe buze. Ea nu avusese parte de aşa ceva.
Oare să merg să o întâlnesc pe Hanami ?
În plic mai era şi un bileţel cu un număr de telefon la care putea fi contactată “fanul #1”.

Lasă un comentariu