Ingeri part 4 [END]

O lună trecu. Dar aşa de repede ? Da, aşa de repede, la fel de repede cum sufletul fetei era cuprinsă din ce în ce mai mult de dragostea ei pentru Athvor, la fel de repede cum bucuria că planul său de a obține o inimă pură avansa. Dar oare mai avea mult timp ? Alyse părea să fie îtr-adevăr îndrăgostită de el, dar cum avea să o facă să îi spună că îi dă inima ei ? Asta era mai greu, dar planul lui nu se terminase încă.

Era noapte, o noapte minunată de vară, o noapte plină de stele, cu un cer senin şi o lună strălucitoare. Atmosfera era magică, orice tineri îndrăgostiți ar fi fost bucuroşi să poată profita de acele câteva ore parcă rupte din Paradis, dar acea noapte nu era de ajuns pentru a aduce fericire tuturor.

–          Cum adică pleci ?! se auzi o voce îdurerată de fată.

Alyse se ridică brusc de pe bancă şi îşi privi iubitul cu lacrimi în ochi. Athvor tocmai o anunțase că se mută, îi spusese că nici el nu ştia încă unde, dar că părinții lui deciseseră deja să plece.

–          Trebuie să mă mut, nu pot să mai stau.

Părea atât de insensibil, după toate momentele frumoase care le petrecuseră împreună, acum venea să îi spună că plecaă, şi nici măcar nu părea să fie îndurerat. Aşa ceva nu putea permite.

–          Athvor, nu poți să faci nimic ?!

–          Nu ştiu, tot ce ştiu este că trebuie să plec.

Și nu numai să plece, ci şi să forțeze nota, vroia să vadă până unde ar fi ajuns ea ca să î oprească.

–          Fac orice, doar rămâi ! strigă ea cu o voce stinsă.

–          Orice ?

Vocea lui suna într-un fel ca a unui profitor, dar nu avea de gând să dea înapoi.

–          Orice, doar rămâi !

Și el ştia ce vrea de la ea, şi nu se sfia să îi spună în față.

–          Chiar şi inima ta ?

Întrebare lui sunase foarte ciudat, dar Alyse nu vroia să dea înapoi. Ajunsese să fie prea îndrăgostită pentru a putea vedea dincolo de cuvintele lui. Cum se spunea, iubirea orbeşte.

–          Îți dau şi inima mea, doar rămâi.

Și de inima ei avea nevoie. Cerul se îtunecă, stelele şi luna dispărură, iar pământul fu îghițit de întuneric. Se apropia o furtună, dar nu orice furtună, una fără tunete, fără fulgere, dar plină de durere. Sub ochii fetei îndurerate, izvoare secate de lacrimi, tânărul de care se îdrăgostise îşi schimbă înfățişarea. Parcă dintr-un băiat angelic şi minunat, acum se transforma într-un Demon. Nu, era prea frumos să fie un Demon, dar nu prea bun ca să fie un Înger Întunecat.

–          Atunci inima ta să fie a mea ! fu ultimul lucru pe care Alyse îl mai auzi înainte ca vederea să se întunece, dar nu înainte ca să îi vadă privirea rece, plină de ură, ochii roşii şi zâmbetul malefic.

Athvor era rău, dar îşi dăduse seama prea târziu.

O nouă vară veni, la fel de repede ca şi iarna ce tocmai trecuse. Oraşul era din nou aglomerat, la fel ca la începutul lui iunie din fiecare an. O fată cu părul lung şi negru şi ochi verzi priveşte zâmbind trist mulțimea de oameni care vin şi trec asemenea unor furnicuțe harnice şi grăbite. Oftează plină de melancolie, apoi intră în camera ei. Pe biroul maron şi plin de praf, parcă neatins de ceva timp, stă înrămată o poză. Ilustrează un cuplu, o fată şi un băiat. Dar fata este Alyse şi băiatul este Athvor, iar poza este făcută în seara primului sărut atunci când au fost î parcul de distracții.

Bruneta priveşte poza trist şi se recunoaşte în ea. Bruneta este Alyse, acum îndepărtată de iubitul ei. Athvor a fost un Înger care a păcătuit, a căzut şi a primit o nouă şansă. Era cât pe ce să capete o inimă nouă, dar nu a putut. Poate pentru că latura lui bună a ieşit la iveală, poate pentru că Dumnezeu nu l-a lăsat, sau poate doar pentru că î tot timpul petrecut cu Alyse s-a îndrăgostit de ea fără să îşi dea seama. Nu a putut să îi ia inima, dar a putut să renunțe la viața lui de Înger.

În cameră intră un băiat înalt, cu părul negru şi ochi întunecați. Dar zâmbetul lui larg şi privirea inocentă îi fac ochii să pară buni.

–          Athvor ! strigă Alyse şi sări la gâtul băiatului.

Dumnezeu nu i-a dat o şansă să îşi înlocuiască inima pierdută, i-a dat o şansă să aibă parte de o viață mai bună. Athvor nu a putut să o distrugă pe Alyse, şi de aceea a primit să devină om şi să locuiască alături de ea pe Pământ, renunțând definitiv la Rai.

–          Mai ții minte că trebuia să ştergi praful ? întrebă ea, zâmbind.

–          Mai uit şi eu, doar sunt om, nu ?