Drumul spre Infern e pavat cu sentimente part 3

La sfarsitul celui de-al treilea an de facultate, chiar de ziua Sfantului Valentin, Alec a plecat de dimineata cu mine in campus si, din momentul in care a intrat in sala de repetitii si pana a doua zi de dimineata, nu l-am mai vazut. S-a intors ciufulit si cu urme de sarutari pe gat. Nu i-am spus nimic, banuiam de ceva vreme ca nu ii mai sunt de ajuns. Si, totusi, ma durea sa vad cum ma inlocuieste, treptat.

La mijlocul vacantei de dinainte de anul patru, Alec a uitat de ziua mea de nastere si, atunci cand i-am spus ca era o zi speciala pentru mine, m-a privit intrebator si s-a dus sa isi faca un dus, apoi nu mi-a adresat niciun cuvant toata seara. Ce gandea acest barbat era un mister total pentru mine, traisem alaturi de el mai mult de trei ani si, totusi, nu il vazusem niciodata zambind. Ii povesteam mereu despre mine si, totusi, nu spunea nimic despre el decat daca era intrebat. Ma avea alaturi de el si, totusi, stiam ca se vedea si cu alte femei.

A doua zi de dimineata, la proaspata varsta de douazeci si trei de ani, am stat in pat pana tarziu. Alec s-a trezit devreme, ca de obicei, si, observand ca micul dejun nu era gata, a venit dupa mine in pat. M-a privit mustrator si mi-a intins mana sa ma ajute sa ma ridic din pat. Dar de aceasta data, nu am facut decat sa ma uit la el.

–          Alec, suntem impreuna de atata timp si, totusi, tu nu mi-ai spus niciodata ce simti pentru mine. Stii cat de greu mi-a fost sa incerc sa ghicesc de ce petrece de fapt in capul tau si, mai ales, in inima ta ? Nu cred. Eu te iubesc. Dar stiu ca tu nu simti acelasi lucru, tocmai de aceea eu nu pot sa imi pierd ani din viata alaturi de un barbat care ma inseala si care nu este indragostit de mine.

M-a privit in continuare indiferent, de parca nimic din ce spuneam eu nu il afecta. M-ar fi durut mai putin daca ar fi recunoscut ca nu simtea nimic pentru mine si m-ar fi batjocorit, dar sa imi dea pur si simplu drumul, fara macar sa ii pese, era cel mai crud lucru pe care putea sa mi-l faca.

–          Nu spun ca o sa ma mut imediat, o sa imi caut un apartament al meu orientativ, dar pana atunci, ma mut inapoi in camera mea. Sa fie totul asa cum era la inceput.

Alec nu a zis nimic, s-a intors cu spatele si a plecat la bucatarie, unde si-a facut singur micul dejun.

Inainte de octombrie, m-am mutat intr-o garsoniera cu una dintre colegele de la facultate, o violonista destul de talentata, dar cam lenesa, cel putin asa mi se parea mie. Insa gandul ca Alec putea in orice moment sa imbratiseze pe alta decat pe mine ma macina pe dinauntru, eram ca o epava. Nu l-am vazut timp de trei luni, nici in campus la facultate, pesemne ca ma evita. Insa chiar si dispretul pe care il purtam vietii careia tocmai ii pusesem capat, chiar si distanta pe care o impusesem intre noi, chiar si eforturile mele nu erau de ajuns pentru a ma face sa il iubesc mai putin. Devenisem dependenta de el.

Sunt in anul patru acum, am fost de Craciun acasa la parinti si ma intorc la Londra. Kate si Chris s-au casatorit intre timp si si-au cumparat un apartament al lor, asa ca cel in care locuisera inainte mi-a ramas mie pentru inchiriat. De fapt, chiar acum am de gand sa merg acolo, pentru a pune la punct rearanjarea lui.

Au trecut sase luni de cand m-am despartit de Alec, ultima data l-am vazut acum doua saptamani la Chris si Kate acasa, cand am baut mai devreme in cinstea Craciunului. Parea neschimbat. Oare l-a afectat macar putin faptul ca am plecat ?

Azi se implinesc patru ani de cand l-am cunoscut pe Alec pentru prima data, de cand am facut acea calatorie la Londra care mi-a schimbat tot restul vietii. Oare el si-a dat seama vreodata cat de mult m-a schimbat ? Cat de mult m-am schimbat. Pentru el. Scrisoarea pe care o am acum in mana este ciorna de la cea pe care i-am trimis-o lui ieri, din Bath. Incepe cam asa :

„Cunoscandu-te, am devenit persoana care sunt azi. Nu stiu nici eu daca a fost ceva bun sau rau, dar clipele pe care le-am petrecut alaturi de tine au fost probabil cele mai frumoase, dar dureroase din intreaga mea viata. Te-am parasit pentru ca nu am putut sa mai fiu alaturi de tine. Dar nu pot sa fiu nici fara tine. Vreodata.”